Scurt istoric
Deși legatura dintre cardiologie și psihiatrie a fost evidențiată de mai mult timp, totuși există încă un mare gap între aceste două specialități. Comunicarea dintre inimă și creier este dinamică, permanentă, bidirecțională și intens studiată. Patologiile neurologice și psihiatrice pot determina afectare cardiovasculară, iar pacienții cu boli primitive cardio-vasculare prezintă frecvent și afectare psihiatrică și/sau neurologică.
Prezența patologiei psihiatrice la pacienții cu afecțiuni cardiologice determină o calitate scăzută a vieții, o ineficiență parțială a medicației, creșterea numărului de spitalizări și a zilelor de spitalizare și, implicit, costuri ridicate ale serviciilor de sănătate. Afecțiunile psihiatrice sunt mult mai frecvente la pacienții cu patologii cardiovasculare, cum ar fi:
- hipertensiunea arterială,
- boala coronariană ischemică,
- insuficiență cardiacă,
- postchirurgie cardio-vasculară și la utilizatorii de medicație cardio-vascular activă, comparativ cu populația fără aceste afecțiuni.
Prezența patologiei cardiologice la pacienții psihiatrici, condiție de multe ori ignorată, se însoțește de creșterea morbi-mortalității. Pot determina afectarea cardio-vasculară de orice tip, inclusiv patologie cu prognostic vital:
- Tulburările alimentare de orice tip,
- utilizarea drogurilor ilicite și a alcoolului,
- tulburarea depresivă,
- stresul,
- tulburările de panică și de anxietate,
- boala Alzheimer,
- tulburările bipolare,
- tulburările de somn,
- medicația psihiatrică, .
Ne propunem o trecere în revistă a situațiilor psihiatrice care pot determina o afectare a inimii, precum și a soluțiilor pentru prevenirea acestor patologii.
Preocupările pentru acest subiect le regăsim din anul 1942, când Walter B. Cannon, profesor de fiziologie la Harvard Medical School publica un studiu medical remarcabil, intitulat “Moartea prin tehnica voodoo”, în care analizează cauze de deces secundare fricii, justificate prin activarea intensă a sistemului nervos vegetativ simpatic.
În anul 1957, C. Richter, fost student al profesorului Cannon , continuă cercetările legate de aportul factorilor psihologici la moartea subită de cauză cardiacă. Astfel, într-un experiment realizat pe șoareci de laborator, acesta demonstrează că animalele pot înota în apă la o temperatură de 93 de grade Celsius pentru un timp cuprins între 60 și 80 minute. Ulterior, a taiat mustățile unor șoareci de laborator, distrugând astfel cel mai important mecanism proprioceptiv și determinând un stres extrem. Aceste animale s-au înecat după numai câteva minute.
În anul 1953, Harold Levine publică în American Journal of Medicine un studiu în care demonstrează legatura dintre sistemul nervos și cord, prin producerea unor aritmii cardiace și a unor modificări de segment ST și de undă T pe traseul ECG, prin stimularea ganglionilor bazali, secundar injectării de cafeină în ventriculii cerebrali.
Începand cu anul 1960, 2 cercetători din Anglia, Josh și Beatrice Lacey , studiază, timp de 20 de ani mecanismele de interacțiune dintre cele două sisteme, cord și creier. În anul 1963, în American Journal of Cardiology, Melville și colaboratorii publică un studiu efectuat pe pisici, în care evidențiază modificările ECG și necroza miocardica produse prin stimularea hipotalamusului.
În anul 1971, Engel G Sudden, publică în Annals of Internal Medicine un studiu larg , legat de morțile subite din timpul stresului psihologic. Acesta împarte evenimentele stresante, ce pot determina moarte subită în 8 categorii, și anume:
- decesul unei persoane apropiate,
- deplângerea apropiaților,
- amenințarea pierderii unei persoane apropiate,
- înmormântare sau aniversare importantă,
- pierderea statusului social sau a respectului de sine,
- pericolul iminent și imediat dupa o injurie severă personală,
- bucurii extreme.
În anul 1980 încep să apară primele articole legate de cardiomiopatia de stres, iar în anul 1983 Meerson FZ publică în Advanced Myocardiology un studiu legat de patogeneza și de profilaxia leziunilor cardiace induse de stresul psihic.
Având în vedere ascocierea evidentă între factorii psihosociali și patologia cardio-vasculară, Ghidul European de Prevenție a Patologiei Cardio-Vasculare (2012, 2016) recomandă aplicarea unor chestionare standardizate de evaluare a factorilor psihosociali la pacienții cu patologie cardio-vasculară, pentru a estima calitatea vieții și prognosticul afecțiunii de bază. Chestionarul propus vizeaza: statusul economic, statusul profesional și situația familială, izolarea socială, depresia, anxietatea, ostilitatea, tipul D de personalitate.
