Activitatea fizică regulată și moderată reduce riscul cardiovascular individual pe termen lung.
Cu toate acestea, activitatea fizică poate impune un risc considerabil de moarte subită la persoanele cu boli de inimă, în special la cei cu o inflamație cardiacă, printre care cel mai frecvent se enumeră tinerii.
Bolile de inimă pot fi resimțite (simptomatice) sau pot exista fără nicio manifestare (asimptomatice). Din acest considerent, controalele medicale periodice nu trebuie neglijate, mai ales în cazul sportivilor de performanță, pentru identificarea precoce a unor eventuale probleme.
Până în prezent, nu există nicio dovadă că sportul crește susceptibilitatea individuală la boli cardiace inflamatorii. Însă la persoanele cu inflamație cardiacă activitatea fizică este în mod clar foarte periculoasă, putând cauza tulburări de ritm mortale.
De aceea, toți subiecții cu inflamație cardiacă, în special în cazul în care sunt implicați în sporturi de performanță, au nevoie de recomandări clare în ceea ce privește programul lor de antrenament.
Care sunt bolile inflamatorii cardiace cele mai frecvente:
- Miocardita – reprezintă inflamația mușchiului inimii și cel mai frecvent este legată de diverse infecții virale și răspunsul imun asociat.
- Pericardita – reprezintă inflamația pericardului, foița care acoperă inima.
- Miopericardita – reprezentând inflamația ambelor structuri menționate anterior.
Simptomele cauzate de aceste afecțiuni sunt nespecifice, putându-se resimți de la durere în piept, palpitații, febră, lipsă de aer, până la o stare generală proastă și oboseală cronică.
Chiar dacă mă repet, o fac ca să intelegeți că sportul produce un risc considerabil de moarte subită la persoanele care suferă deja de aceste afecțiuni într-o formă simptomatică sau asimptomatică. Acest lucru se datorează în principal instabilității electrice a mușchiului inimii, care se accentuează în perioadele de efort fizic.
Ce este de făcut?
Diagnosticul bolilor inflamatorii necesită o judecată clinică complexă:
- evaluare electrocardiografică,
- ecocardiografică
- evaluarea analizelor de laborator.
De aceea în cazul sportivilor, ca și în cazul populației generale, un examen cardiologic amănunțit trebuie efectuat pentru a evalua funcția inimii.
Prognosticul acestor afecțiuni este variabil în funcție de întinderea și de momentul instalării acestora. Tratamentul necesar este de cele mai multe ori doar medicamentos.
Din punct de vedere al continuării antrenamentelor pentru sportivii care sunt diagnosticați cu pericardită, este recomandat ca aceștia să sisteze antrenamentele intense pentru o perioadă de minim 3 luni. În cazul miocarditei aceasta perioadă trebuie extinsă până la 6 luni.
Medic cardiolog Dr. Ștefan Busnatu