
Sângele circulă de la inimă spre organe prin artere și se întoarce înapoi la inima prin vene. Presiunea exercitată de sânge asupra pereților arteriali reprezintă tensiunea arterială (TA). Aceasta este rezultatul acțiunii a două forțe contrare: pe de-o parte forța cu care inima pompează sângele în artere, iar pe de altă parte este rezistența arterelor la fluxul de sânge. Rezistența arterială este generată de elasticitatea arterelor cât și de gradul de dilatare sau constricție a acestora.
Tensiunea arterială (TA) nu are o valoare fixă. Ea este în permanență ajustată în funcție de nevoile de moment ale diferitelor organe. Astfel, TA se află sub controlul a numeroși factori, cei mai importanți fiind sistemul nervos, rinichii și glandele endocrine. De câte ori nevoile organismului cresc, pentru a furniza cât mai mult oxigen la nivelul țesuturilor. Pe lângă creșterea debitului cardiac va crește și TA. Funcționează la fel și în sens invers, când metabolismul diferitelor organe scade, și TA va scădea corespunzător.
De exemplu, atunci când facem un efort (alergăm, cărăm greutăți) sau când avem emoții sau suntem stresați TA va crește; iar când suntem relaxați sau dormim TA va scădea.
După cum vedem, menținerea la valori optime a TA necesită intervenția unor mecanisme în acest scop. Acestea nu numai că au rolul de a adapta permanent TA la nevoile organismului, dar intervin prompt pentru a nu permite modificări prea mari și pentru prea mult timp ale valorilor TA, care ar putea pune viața în pericol. Cu alte cuvinte, ori de câte ori TA are tendința de a crește (sau a scădea) prea mult, intervin mecanismele reglatoare care sunt în permanență pregătite pentru a contrabalansa orice deviere de la normal a TA.
Dar ce se întâmplă când aceste mecanisme nu mai funcționează corect – fie acționează în exces, fie nu intervin prompt sau fie nu mai pot face față modificărilor prea mari survenite la un moment dat în ceea ce privește TA?
Atunci se instalează hipertensiunea arterială (HTA). Aceasta este o boală care are ca principală cauză creșterea permanentă (nu numai temporară condiționată de nevoile organismului) a valorilor presiunii cu care sângele apasă asupra pereților arterelor.
De reținut
1 – TA este presiunea exercitată de sânge asupra pereților arterelor
2 – TA este o variabilă care se ajustează permanent în funcție de nevoile de moment ale organismului
3 – TA se află sub controlul a numeroase mecanisme: unele participa la adaptarea TA la nevoile organismului, altele intervin pentru a corecta orice deviere a TA care ar pune viața în pericol
4 – boala numită hipertensiune arterială (HTA) apare atunci când TA este permanent crescută
Medic cardiolog Dr. Ștefan Busnatu
Image credit: NIHClinicalCenter, CC BY 2.0